Stiam versul acesta dintr-o poezie oferita spre lectura cu muuulti ani in urma.
Poezia, o parafraza , suna cam asa :
Print mititel
Tare ti-e plicticoasa parada,
Nu fii milostiv,
Nu implor indurare.
Vremea ni-i azi asa,
Iar maine altfel
Si murim de sete
Langa izvor.
Am retinut versurile , mai ales pentru paradoxul : ”si murim de sete langa izvor” fara sa stiu “ce este cu el”.
Peste ani , cercul se inchide, pentru ca mi se ofera spre lectura cateva versuri ale lui Villon in original, trebuie sa raspund ,trebuie sa alerg prin carti si sa reactualizez ceea ce stiam despre le poète de la misère si gasesc balada scrisa cu ocazia concursului de la Blois, concurs initiat de un print si avand ca tema versul “mourir de soif auprès de la fontaine” . Balada se numeste Balada contradictiilor sau a adevarurilor contrare.
Una peste alta, mie nu-mi place Villon cu limbajul lui trivial cu alegerile lui de viata in afara Decalogului.
Am considerat mereu ca inteligenta de calitate este implicit morala .
M-am gandit daca Villon avea dreptul sa ne violenteze sensibilitatea cu a sa Balade des pendus , “un horror “ cu extraordinare calitati cinematografice.
Cand spunea “frères humains” era ironic sau era serios ? Toata poezia lui este o pendulare tragica intre disperare si ironie.
Si trebuie sa recunosc uluitoarea modernitate a lui Villon, poetul de ev mediu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu