marți, 19 august 2008

Frumoase zile, soareci ai timpului

Plouase ingrozitor toata ziua si privisem vreme indelungata stropii de ploaie ce cadeau frenetic prin ferestrele cerului.

Amintirile veneau fara veste, nechemate creand o stare de nelamurita nostalgie.

Ajunsesem sa aflu cu timpul ca memoria afectiva are propria ei vointa, propriile ei mecanisme.

“ O ploaie violenta piaptana fumul” spunea Apollinaire

Si tot el vorbea despre frumoasele zile, soareci ai timpului, superba metafora.

“Belles journées, souris du temps,
Vous rongez peu a peu ma vie.
Dieu! Je vais avoir vingt-huit ans,
Et mal vécus, a mon envie.”

Amintirile, pasari de prada se hraneau cu propriul meu suflet.

"Incertitude, ô mes délices
Vous et moi nous nous en allons
Comme s'en vont les écrevisses,
A reculons, a reculons."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu