Plouase ingrozitor toata ziua si privisem vreme indelungata stropii de ploaie ce cadeau frenetic prin ferestrele cerului.
Amintirile veneau fara veste, nechemate creand o stare de nelamurita nostalgie.
Ajunsesem sa aflu cu timpul ca memoria afectiva are propria ei vointa, propriile ei mecanisme.
“ O ploaie violenta piaptana fumul” spunea Apollinaire
Si tot el vorbea despre frumoasele zile, soareci ai timpului, superba metafora.
“Belles journées, souris du temps,
Vous rongez peu a peu ma vie.
Dieu! Je vais avoir vingt-huit ans,
Et mal vécus, a mon envie.”
Amintirile, pasari de prada se hraneau cu propriul meu suflet.
"Incertitude, ô mes délices
Vous et moi nous nous en allons
Comme s'en vont les écrevisses,
A reculons, a reculons."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu