Despre rugaciune

"Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus"

Intr-un limbaj simplu si emotionant un pelerin istoriseste duhovnicului sau felul in care a urcat nevazutele trepte ale devenirii spirituale pornind de la nedumerirea cauzata de un verset din epistola Apostolului Pavel catre Tesalonicieni, in care acesta spune : „Rugaţi-vă neîncetat!”

De unde intrebarea legitima : cum poate fi mintea întotdeauna „adâncită în Dumnezeu”, fără să se risipească, „rugându-se neîncetat”, chiar şi în somn : „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (Cânt. Cânt. 5, 2).

Rugăciunea lăuntrică presupune chemarea Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea şi cu inima, închipuindu-ne totdeauna în prezenţa Lui şi cerând milostivirea Lui. Ea se rosteşte cu următoarele cuvinte:

Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine pacatosul!

La o privire superficiala dobandirea rugaciunii launtrice pare aproape cu neputinţă pentru cei ce sunt in lume, insa învăţand sa multumim Creatorului pentru tot ce a creat, pentru tot ce ne bucura, pentru tot ce ne tine in viata, daca avem aceasta miscare sufleteasca de gratitudine, de delicatete si de bun simt fata de Dumnezeu, intelegem ca rugăciunea neîncetată este uşoara şi la îndemâna fiecăruia .

Sfântul Ioan Gură de Aur spune următoarele: „Nimeni nu trebuie să se înfăţişeze cu răspunsul că acela ce este ocupat cu grijile vieţii nu se poate ruga întotdeauna, aşa cum nu se poate ruga nici cel ce n-are putinţa să vină la biserică. Pretutindeni, oriunde te-ai afla, poţi să ridici un jertfelnic lui Dumnezeu în mintea ta, prin mijlocirea rugăciunii. În acest chip, e potrivit să te rogi şi în piaţă, şi în călătorie, şi lângă tarabă, şi în atelier. Oriunde, în orice loc poţi să te rogi.”

Rugaciunea inimii face ca tot ce ne inconjoara sa se transfigureze : pomii, pamantul, cerul, lumina toate marturisind dargostea lor pentru Dumnezeu.

Catre Dumnezeu ne indreptam pe trei cai: calea robului este calea fricii de pedeapsa, dorinta de a mosteni imparatia cerului este calea năimitului (a slugii plătite).Dumnezeu doreste ca noi să mergem către El pe calea fiilor, adică din dragoste .

In spiritul isihasmului cartea ne arata cum se poate reface comuniunea omului cu Dumnezeu prin stradania individuala de a obţine puritatea primordiala pierduta prin pacatul stramosesc.

Rugaciunea launtrica este vibratia care exista din inceputuri in toti si in toate, ea trebuie reamintita, reactivata, este suspinul tainic al tuturor fapturilor ce se doreste eliberat prin nazuinta si staruinta sufletelor de a se intoarce spre Dumnezeu.