Hermann Hesse dedica "Siddhartha", poema lui indiana, lui Romain Rolland. In frumoasa dedicatie, Hesse invoca posibilitatea ca Romain Rolland sa arunce o privire în lumea gândurilor sale.
Povestea, scrisa intr-un limbaj simplu si poetic este plasata in India lui Buddha.
Acel Budda !
Siddahrta, fiul unui brahman, decide sa-si paraseasca familia si locurile natale in cautarea Iluminarii.
Calatoria exterioara in spatiu si timp este in fond o calatorie in propriul suflet. Upanişadele lui Samaveda, vorbesc despre aceste străfunduri:
„Sufletul tău este lumea întreagă".
Ca saman, sufletul sau invatase sa astepte, sa posteasca si sa se roage. Din inaltimea acestei spiritualitati el vedea cum trăiesc oamenii de pe o zi pe alta, zbatand-se si suferind pentru lucruri carora el nu le dadea un asemenea preţ: pentru bani, pentru plăceri, pentru onoruri, certand-se şi umilind-se unii pe alţii. Nu era o detasare reala, propriul său eu se strecurase în trufie. Este punctul din care incepe calatoria.
Siddharta sub indrumarea unei curtezane si a unui negustor se cufunda in lumea materiala, a placerilor si bogatiei, riscand pana la urma „pierzania în lumea Sansarei”, pentru a se curata apoi de toate aceste patimi avand drept mentori un fluviu si un luntras, reintorcand-se, inainte ca pasarea din suflet sa moara, pe un inel mai inalt al spiralei, la starea de detasare in care întreaga lui făptură iradiază puritate, linişte, seninătate, bunătate şi sfinţenie.
Siddharta sub indrumarea unei curtezane si a unui negustor se cufunda in lumea materiala, a placerilor si bogatiei, riscand pana la urma „pierzania în lumea Sansarei”, pentru a se curata apoi de toate aceste patimi avand drept mentori un fluviu si un luntras, reintorcand-se, inainte ca pasarea din suflet sa moara, pe un inel mai inalt al spiralei, la starea de detasare in care întreaga lui făptură iradiază puritate, linişte, seninătate, bunătate şi sfinţenie.
Iata ce il povatuieste la capatul calatoriei sale, Siddharta pe prietenul sau Govinda :
„Când cineva caută, zise Siddhartha, se întâmplă foarte lesne ca ochiul său să nu mai vadă decât lucrul pe care îl caută, să nu mai fie în stare să găsească nimic şi să nu se mai poată lăsa pătruns de nimic, tocmai pentru că nu se mai gândeşte decât la ceea ce caută, pentru că are un ţel, pentru că e fascinat de ţelul acesta."
Pablo Picasso spunea candva : “Intai gasesc, apoi caut”, vorbind despre ochiul sufletesc curatat de clisee, de prejudecati , frame-uri cum se numesc mai nou. "A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi însă, înseamnă să fii liber, să rămâi deschis, să nu ai nici un ţel. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu