Umbra orelor

In amintire totul se intampla pe muzica, spunea cineva.
Si in amurg , as adauga eu.
Totul pare ca-si pierde conturul exact, se indeparteaza treptat, dar nu dispare definitiv, devine o umbra blanda a timpului de-odinioara.
Chiar si celor mai dureroase amintiri li se intampla asta. Chiar si celor mai frumoase.
In amurg, umbra orelor trecute se unduieste in ritmul muzicii.

Popasul crinilor

"Balada Crinilor care si-au scris frumos" m-a cucerit prin candoarea lirica,
prin stilul parodic si ludic ce caracterizeaza toate versurile lui Emil Brumaru si astfel a devenit un popas in sufletul meu.

"Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,

Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.

Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,"

J'écrivais à R

Je crois que très importante est d'émouvoir. En ce qui concerne les arts ...
Pour éviter l'évidence, le lieu commun il faut extraire l'objet de son environnement et le livrer à la lumière après il est passé par le filtre de la sensibilité, de la pensée, par le jeu de l'imagination.

Faire penser …rêver …trembler l'âme.

Ano-timpuri Vivaldi

Ano-timpuri

Vivaldi

Nu este cumva vorba doar despre stari de spirit ?

In fiecare dintre ano-timpuri exista exuberanta, entuziasm, nebunie, speranta …
sentimente ponderate de un ton grav, nostalgic al unui spirit inteligent, rational, lucid care-si spune :

si asta va trece …

Amagire si dezamagire...

Valurile inalte se grabesc sa imbratiseze tarmul intr-un flux impresionant pentru ca apoi sa se retraga intr-un reflux rusinat oarecum de impetuozitatea fluxului.

Seamana cu acea intamplare din viata lui Vivaldi, care , preot fiind , pleaca din timpul slujbei pentru ca entuziasmul inspiratiei sale de muzician asta ii cerea, urmand ca apoi sa dea explicatii mult prea terestre asupra acestui fapt.

Vivaldi a compus Anotimpurile la 47 de ani .

Des petits clichés pour décrire le cœur de l'automne

Des petits clichés
Pour décrire le cœur de l'automne
Je tremble juste un peu
Parce qu’il fait froid
Froid, mais sans geler
Un son triste blesse
Ma solitude
Le désir de se perdre
C'est l'âme qui veut se confesser
Et pour ça,
Dieu -Lui Même
Descend sur terre.

Magia asteptarii

"Pour faire le portret d'un oiseau"

Pasarea asteptata poate fi inspiratia, revelatia sau intalnirea cu un om special, poate fi dragostea sau o prietenie de exceptie, poate fi un lucru deosebit de frumos care ni se intampla si da coerenta si sens vietii noastre.

Asteptarea este rabdatoare , perseverenta si plina de credinta . Daca indelunga asteptare este rasplatita, daca pasarea soseste , trebuie sa fie atata liniste si nemiscare incat sa se auda doar ritmata bataie a sufletelor . Sunt momente de extrem de dificila acrobatie sufleteasca in care o stridenta a gestului, a cuvantului , pot spulbera magia clipei si pasarea va pleca speriata pentru totdeauna.

Inspiratia este o manifestare de iubire divina, iar iubirea este in cele din urma un acord fin si delicat dintr-o abia banuita compozitie celesta.

Se intampla rar ca pasarea sa soseasca si sa se-aseze in palma ta pentru o clipa , dar din intensitatea si fericirea momentului iti poti hrani sufletul o viata intreaga.

Nostalgia departarilor

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristeţe. "

In toamna aceea, plina de ceturi albastre si reci, volumul Orion al lui Geo Bogza era o consolare pentru mine, fiecare vers din poezia lui exprimand atat de adevarat ceea ce mi se intampla si ceea ce ma emotiona atat de adanc.

Am memorat atunci multe versuri , imi amintesc mai ales poemul Ioana Maria care vorbeste despre dragoste ca despre o nostalgie a departarilor.