Molima violentei

Doi indivizi doresc acelaşi obiect.

Obiectul este uitat şi se ajunge ca dorinţa unuia să condiţioneze dorinţa celuilalt.

Obiectul este dorit nu pentru el în sine, ci doar pentru că este dorit de celălalt.

Dacă prima treaptă o constituie imitarea dorinţei, treapta a doua o reprezintă imitarea  antagonismului.

Imitând antagonismul, se ajunge  la un antagonism general.

Cei doi care doreau stăpânirea aceluiaşi obiect, acum doresc distrugerea aceluiaşi inamic.

Această tensiune se va acumula şi se va îndrepta spre o victimă.

Ultima treaptă va conduce la eliminarea brutală a victimei.

Grupul îşi va redobândi calmul, iar victima, prin faptul că a readus pacea, va fi sacralizată.

În felul acesta explica  Réné Girard originea religiei arhaice, a sacrificiului şi a tabuului .

Crizele mimetice se vor repeta ciclic în cadrul grupului odată cu apariţia tensiunii.

Procesul de victimizare este potrivit lui Girard veriga lipsă între lumea animală şi lumea umană.
Este principiul care explică umanizarea primatelor.

Cu ţapii ispăşitori începe cultura şi se dezvoltă limbajul. 

Din aceasta perspectivă este făcută o analiză inedită a creştinismului şi Bibliei.

Nu divinitatea a inventat sacrificiile.Violenţa omului a inventat sacrificiile.
Violenţa, prin angoasă a devenit credinţă magică şi apoi frică sacră. 
"Cele ascunse de la intemeierea lumii" constau în adevarul despre violentă  ca proces intemeietor al conditiei umane, adevar  pe care omul vrea sa-l uite, reprimandu-l. 
 Vindecarea  de aceasta contagioasa violenta  nu se poate face dacat  dacă  vom reusi sa iubim  chiar şi vrăjmaşul violent.
Dacă vom întoarce şi obrazul celălalt.
Dacă toţi  vom face aşa, nu vor mai exista vrăjmaşi şi nu vor mai fi violenţe.

            

            

„Într-o lume care-i numai a lor”

 Din volumul dedicat de Anthony Storr vieţii şi personalităţii lui Freud am ales un fragment citat de exeget dintr-o scrisoare a lui Freud către Jung.

     Freud scria:

„Am simţit întotdeauna că, în vreme ce ţie ţi se deschid toate inimile, pe mine oamenii mă găsesc ciudat şi antipatic cât priveşte personalitatea, ideile şi felul meu de a vorbi. Dacă un om sănătos ca tine se consideră a fi de tip isteric, despre mine pot spune doar că sunt de tip „obsesional", un tip ale cărui specimene vege­tează toate închise într-o lume care-i numai a lor. ”

Pe mari

După zece ani în care inspiraţia l-a ocolit, apare  romanul Lord Jim.

Cand a aparut cartea,  Conrad avea o sănătate precară. 

Greutăţile vietii păreau insurmontabile.

 „…. Jim a pornit pe mări, dar ajungînd în regiunile atît de familiare imaginaţiei sale, le-a găsit ciudat de sărace în orice aventuri. A făcut călătorii numeroase. A cunoscut monotonia magică a vieţuirii între cer şi apă; a trebuit să îndure dojenile semenilor, asprimile mării şi severitatea prozaică a îndatoririlor zilnice care-ţi asigură pîinea şi a căror singură răsplată se află în dragostea desăvîrşită faţă de meserie. 

Dar această răsplată l-a ocolit.”

Ipostaze

« Dumnezeu in om isi face autoportretul. »

Fiecare suflet  este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, o alta ipostaza, care nu a mai fost si nu va mai fi.

Viata in duh inseamna a patrunde in legile vietii dumnezeiesti.

Dumnezeu gaseste in om  pe cineva cu care poate sa inceapa a vorbi.

Ortodoxia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cum l-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput.

Saracia duhului este prima treapta. Daca pierdem viziunea saraciei noastre pe orice treapta am fi , de acolo cadem, si se va lua de la noi si ceea ce avem.

Smerenia este cimentul acestei zidiri.

“Sa ne fie teama- frica lui Dumnezeu, frica de a-l pierde pe Dumnezeu, ca Dumnezeu cu atata gingasie se retrage de la mine, incat nici nu observ decat la un moment dat ca nu mai am rugaciune, ca m-am racit in duh.”

« Si cand se dezbraca sufletul inaintea noastra, orisicine ar fi sa inghetam de frica inaintea lui Dumnezeu, ca acum avem lucruri foarte gingase in mainile noastre, acum fiecare miscare poate sa insemne viata sau moarte, pentru ca acest chip al lui Dumnezeu, pentru un Dumnezeu care, in felul acesta este in mainile noastre- un Dumnezeu in fiecare este in mainile noastre. »

Pocainta nu trebuie redusa la o atitudine morala.

« Si cand te nedreptateste cineva- asa cum era un om care blestema pe David Prorocul si David zice slugilor sale care voiau sa-l omoare, ca blestema pe rege :Lasa-l, daca Dumnezeu a pus in inima lui sa ma blesteme.»   

Suferinta este incercarea zadarnica de a umple o "pofta duhovniceasca nesfarsita  cu un lucru pamantesc  sfarsit."

Patima este  incercarea de a  suplini prin material  a ceea ce este in sine o stare duhovniceasca.

« Singura, adevarata filosofie » sunt fericirile si calea catre vecinicie.

Arta este artificialul, frica lui Dumnezeu este inceputul intelepciunii.

« Fa ca viata mea sa fie adevarata, daca esti Dumnezeul adevarului. »

 «Calitatea dragostei este vulnerabilitatea.Dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. »

« Singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat, tocmai din neputinta in care se infatiseaza. Cine isi poate permite atata neputinta ? Cine isi poate permite o asa zadarnicie a toata lucrarea lui ? Numai cel ce stie ca este atotputernic  si ca nimic nu il poate birui. »

Postul este necesar pentru ca  « imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber frau duhului, sa-si exprime ale sale.»

“Sa fim saraci cu duhul- pentru ca in fiecare traieste un bogatas."