
prin stilul parodic si ludic ce caracterizeaza toate versurile lui Emil Brumaru si astfel a devenit un popas in sufletul meu.
"Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,"
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu