În "Phaidros", Platon reprezinta sufletul printr-un atelaj avînd doi cai cu multe aripi şi un conducator. Unul dintre cai este răbdător şi înţelept, celălalt este de nestapanit.
Cînd atelajul întîlneşte în drum un obstacol, calul cel îndărătnic il trage inapoi si pe calul cel bun. Prin urmare, sufletul nu se poate niciodată înalţa nestingherit în împărăţia celor divine.
Unele suflete se înalţă mai mult, altele mai puţin.
Sufletul care a privit cealaltă lume rămîne nevătămat pînă la următoarea călătorie; cel care, din cauza calului sălbatic, n-a văzut nimic trebuie să încerce să realizeze acest lucru printr-o nouă călătorie.
Călătoriile desemneaza diferitele întrupări ale sufletului. O călătorie înseamnă viaţa sufletului într-o personalitate. Calul sălbatic reprezintă natura inferioară, cel înţelept natura superioară, iar conducătorul reprezintă sufletul care aspiră la îndumnezeire.
Platon recurge la mit pentru a reprezenta drumul sufletului veşnic, de-a lungul diferitelor metamorfoze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu