Molima violentei

Doi indivizi doresc acelaşi obiect.

Obiectul este uitat şi se ajunge ca dorinţa unuia să condiţioneze dorinţa celuilalt.

Obiectul este dorit nu pentru el în sine, ci doar pentru că este dorit de celălalt.

Dacă prima treaptă o constituie imitarea dorinţei, treapta a doua o reprezintă imitarea  antagonismului.

Imitând antagonismul, se ajunge  la un antagonism general.

Cei doi care doreau stăpânirea aceluiaşi obiect, acum doresc distrugerea aceluiaşi inamic.

Această tensiune se va acumula şi se va îndrepta spre o victimă.

Ultima treaptă va conduce la eliminarea brutală a victimei.

Grupul îşi va redobândi calmul, iar victima, prin faptul că a readus pacea, va fi sacralizată.

În felul acesta explica  Réné Girard originea religiei arhaice, a sacrificiului şi a tabuului .

Crizele mimetice se vor repeta ciclic în cadrul grupului odată cu apariţia tensiunii.

Procesul de victimizare este potrivit lui Girard veriga lipsă între lumea animală şi lumea umană.
Este principiul care explică umanizarea primatelor.

Cu ţapii ispăşitori începe cultura şi se dezvoltă limbajul. 

Din aceasta perspectivă este făcută o analiză inedită a creştinismului şi Bibliei.

Nu divinitatea a inventat sacrificiile.Violenţa omului a inventat sacrificiile.
Violenţa, prin angoasă a devenit credinţă magică şi apoi frică sacră. 
"Cele ascunse de la intemeierea lumii" constau în adevarul despre violentă  ca proces intemeietor al conditiei umane, adevar  pe care omul vrea sa-l uite, reprimandu-l. 
 Vindecarea  de aceasta contagioasa violenta  nu se poate face dacat  dacă  vom reusi sa iubim  chiar şi vrăjmaşul violent.
Dacă vom întoarce şi obrazul celălalt.
Dacă toţi  vom face aşa, nu vor mai exista vrăjmaşi şi nu vor mai fi violenţe.