Nimic nu m-a impresionat mai mult si nu m-a apropiat mai mult de Dumnezeu , decat ceea ce Dostoievski numea : “miracolul abţinerii”.
Dumnezeu ar putea oricand face minuni atât de spectaculoase, încât oamenii să creadă în El fara nicio urma de indoiala , dar nu o face.
Interpretez acest miracol al abtinerii ca pe o infinita delicatete a celui care ne-a creat si nu doreste supunere oarba, infricosata, tematoare, ci dandu-ne mai mare libertate dacat ingerilor, asteapta doar un raspuns de iubire.
Ma gandesc la El ca la o Persoana, Infinit de rationala, Infint de puternica, Infinit de fragila, Infinit de delicata, Infinit de trista, Infinit de singura.
luni, 23 iulie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu