Amprenta din suflet

"Psihanaliza fenomenelor religioase" C.G.Jung

Pentru Jung, religia este cu totul alt­ceva decît pentru omul obişnuit. El asimilează practica religioasă cu atitudinea individului care se apleacă asupra inconştientului: fie că e vorba de cel personal (adică de inconştientul freudian) sau de cel arhetipal.

Pentru Jung "formele religioase " înseamnă alte modalităţi de interogare a cosmosului şi a divinităţii care por­nesc de la alte premize.

Religia noas­tră, ca practică şi credinţe, nu are nimic în comun cu concepţia lui Jung în acest domeniu; de aceea, toate însemnările lui privitoare la religie ne par străine : pentru că se referă, cu o metodă străină nouă, cu un vo­cabular cifrat, la referinţele creştinismului primitiv, adică ale creştinismului aflat în perioada sa de incubare, un creştinism care nu (mai) are nimic de-a face cu ceea ce se zice şi se face azi, în numele religie creştine.


„Sufletul cuprinde corepondenţele tuturor lucrurilor formulate de dogmă şi, mai mult decît atît, chiar acel lucru care îndrep­tăţeşte sufletul să fie acel ochi căruia îi este hărăzit să vadă lu­mina. "

Jung a afirmat că a descoperit în suflet (în psihicul individului) amprenta lui Dumnezeu.


Intelegem că scopul suprem al religiei, cel puţin in accepţia lui Jung, este realizarea Sinelui, adică unirea contrariilor sinteti­zate în formula conştient-inconştient.

"Ceea ce numesc unii instinct sau intuiţie, scrie Jung, nu este nimic altceva decit Dumnezeu. Dumnezeu este această voce din noi care ne zice ce trebuie şi ce nu trebuie să facem. Altfel spus, conştiinţa noastră... „