Farmecul lumilor intermediare

 

Intre Om si Dumnezeu autorul descopera un interval aglomerat, populat de ingeri, care, daca nu ar exista, ar trebui inventati, pentru ca exista ordine si in aceasta ordine cosmica exista un loc pe care numai ingerii il pot ocupa.

Tonul pentru a vorbi depre aceste lucruri este «intre staiful dogmatic, sentimentalismul militant si uscaciunea savanta», dupa cum autorul insusi marturiseste. Asta imi aminteste de povestile in care eroului i se cerea sa vina si imbracat si dezbracat, si incaltat si descaltat, si calare si pe jos.Ni se vorbeste despe « farmecul lumilor intermediare» evitand dihotomiile alb-negru si «generalizarile de bodega».

Barocul si rococo-ul au consacrat dimensiunea infantila si feminina a ingerului, desi  «Cumplit e orice inger » cum spune Rilke.

Creat pentru a patrona lumea aceasta, omul este inzestrat cu darul creativitatii care lipseste ingerilor.

Ingerul este treapta dintre fiinta creata si cea necorporala.

Este real tot ceea ce are un efect palpabil, este fiinta  tot ce poate fi resimtit ca prezenta.

Sufletul este un loc de mijloc intre corp si spirit.

Universul concret este universul senzatiilor, universul logic este universul ideilor, universul metafizic este universul imaginii, al evenimentelor majore ale vietii sufletesti.

Daca in om nu exista intrebare, nu exista nici in Duhul Sfant raspuns.

Trebuie sa avem propria comunicare cu « mundus imaginalis ».

Daca avansezi suficient de mult spre inauntru, dai intr-un tarziu de un « in afara » iesi din realul imediat, dar nu pentru a te pierde in indinstinct si fantasmagorie, ci pentru a lua cunostinta de un alt real cu alte coordonate si alt statut ontologic.

Nu mai exista un corp inlauntru caruia intalnim sufletul, «exista o realitate sufleteasca inlauntrul careia intalnim ca pe un sambure, corpul ». Interioritatea inveleste lumea exterioara.

“Imaginalul este experienta in care se descompune experienta noastra sufleteasca.”

«Imaginatio vera» este o facultate instauratoare de realitate, ea poate produce lumi consistente.

Prin «imaginatio vera », Dumnezeu lucreaza asupra imaginatiei omenesti, ultima este imprimata de prima.

Calugarul este Omul de langa Inger. Singuratatea are in traditia monahala doua dimensiuni posibile : una orizontala, desertul, pustia si una verticala- muntele. Desertul este locul unde fugi de lume, dar in care  diavolul te viziteaza personal . Monahul vede asemenea ingerilor, Fata lui Dumnezeu. Ochiul inimii este ochiul divin, ochiul prin care sursa reactivata in interiorul ascetului, se vede pe ea insesi. Asceza, adica perfecta stapanire a corpului si a emotiilor, devine un nou fel de a fi. Cand se intampla acest lucru, ea nu mai este trudnica, chinuitoare, obsesiva, ci gratie cereasca, adaptarea la o alta dimensiune ontica.

Prin natura sa, sufletul omului este purtator de eufonie, de aceea el se intristeaza cand isi aude sunetul de la inceputuri. Intelectul este partea noastra de inger. Ingerul pazitor este buna noastra orientare.

«Totul este plin de ingeri ». Ingerii sunt un camp energetic riguros organizat si cuplat la principiul suprem, toti privesc la Fata tatalui si lucreaza in numele Lui.

« Orice lucru mai inalt decat altul este ascuns aceluia fata de care este mai inalt »- Isaac Sirul.

« Ingerul pazitor este corectivul discret al unui discernamant in deruta, a fi creat echivaleaza cu a fi asistat. »

Ingerul este un maestru spiritual, ca un duhovnic, «este instanta care te mentine viu.» Este Inger al pacii- aduce pacea, echilibrul sufletesc, gandirea pozitiva, este Inger al caintei- cainta este o recalibrare sufleteasca sub supravegherea si si cu ajutorul ingerului, este Inger al rugaciunii.