Ipostaze

« Dumnezeu in om isi face autoportretul. »

Fiecare suflet  este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, o alta ipostaza, care nu a mai fost si nu va mai fi.

Viata in duh inseamna a patrunde in legile vietii dumnezeiesti.

Dumnezeu gaseste in om  pe cineva cu care poate sa inceapa a vorbi.

Ortodoxia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cum l-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput.

Saracia duhului este prima treapta. Daca pierdem viziunea saraciei noastre pe orice treapta am fi , de acolo cadem, si se va lua de la noi si ceea ce avem.

Smerenia este cimentul acestei zidiri.

“Sa ne fie teama- frica lui Dumnezeu, frica de a-l pierde pe Dumnezeu, ca Dumnezeu cu atata gingasie se retrage de la mine, incat nici nu observ decat la un moment dat ca nu mai am rugaciune, ca m-am racit in duh.”

« Si cand se dezbraca sufletul inaintea noastra, orisicine ar fi sa inghetam de frica inaintea lui Dumnezeu, ca acum avem lucruri foarte gingase in mainile noastre, acum fiecare miscare poate sa insemne viata sau moarte, pentru ca acest chip al lui Dumnezeu, pentru un Dumnezeu care, in felul acesta este in mainile noastre- un Dumnezeu in fiecare este in mainile noastre. »

Pocainta nu trebuie redusa la o atitudine morala.

« Si cand te nedreptateste cineva- asa cum era un om care blestema pe David Prorocul si David zice slugilor sale care voiau sa-l omoare, ca blestema pe rege :Lasa-l, daca Dumnezeu a pus in inima lui sa ma blesteme.»   

Suferinta este incercarea zadarnica de a umple o "pofta duhovniceasca nesfarsita  cu un lucru pamantesc  sfarsit."

Patima este  incercarea de a  suplini prin material  a ceea ce este in sine o stare duhovniceasca.

« Singura, adevarata filosofie » sunt fericirile si calea catre vecinicie.

Arta este artificialul, frica lui Dumnezeu este inceputul intelepciunii.

« Fa ca viata mea sa fie adevarata, daca esti Dumnezeul adevarului. »

 «Calitatea dragostei este vulnerabilitatea.Dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. »

« Singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat, tocmai din neputinta in care se infatiseaza. Cine isi poate permite atata neputinta ? Cine isi poate permite o asa zadarnicie a toata lucrarea lui ? Numai cel ce stie ca este atotputernic  si ca nimic nu il poate birui. »

Postul este necesar pentru ca  « imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber frau duhului, sa-si exprime ale sale.»

“Sa fim saraci cu duhul- pentru ca in fiecare traieste un bogatas."