"Ploaia memoriei noastre"

Cartea este ca o ploaie de vara, "ploaia memoriei noastre" .

"Picaturi de demnitate, amintiri, povesti minunate despre neamul acesta."

Adversitatile istorice au silit sufletul romanesc sa se retraga intr-un fel de  carapace spirituala, pentru a se pastra intact. Credinta este "camasa sufleteasca" a neamului.

"Există în sufletul acestui neam, o timiditate în faţa lumii. Şi cum lumea de astăzi e arogantă, obraznică şi îngâmfată, ai sentimentul că în intimitatea lui, sufletului românesc îi e ruşine să participe la ea. Dar asta nu dintr-o resemnare, ci dintr-un fel de care spune că veşnicia nu poate fi atinsă de istorie".

 Creionand feminitatea  romaneasca observa ca ea contine o doza discreta si rafinata de duioasa maternitate.

Vorbind despre sufletul unui popor, vorbesti despre nemurirea lui, vorbesti despre povestile lui. Frontiera dintre bine si rau nu este niciodata confuza in povestile noastre.

Poporului roman ii trebuie o vulpe ca in dreptatea vulpii. "Aceasta minunata poveste circumscrie dreptatea lui Dumnezeu in cel mai frumos paradox: dreptatea lui trece prin inima lui spre inima smerita a celui milos."

 Visam si noi la "o Romanie crescuta si condusa din ordinea ei sufleteasca si nu din improvizatiile nefiresti si mutilante ale unui timp cinic si criminal".