
Pentru Wittgenstein scopul filosofiei este de a "învăţa
musca cum să iasă din sticlă".
Musca în
sticlă este o metaforă ” tare” desemnând condiţia omului.
O imagine poate nu la fel de percutantă este aceea a peştelui în plasă, desemnând aceeşi umanitate captivă. Îi aparţine lui Norberto Bobbio.
Întrebat
daca filosofia are menirea de a învăţa omul să-şi schimbe condiţia, Vattimo raspunde:
„ Mă tem că
ideea că filosofia i-ar învăţa ceva pe oameni, ceva hotărîtor
pentru a le schimba condiţia, face încă parte dintr-o ideologie
ce concepe filosofia
în termeni de hegemonie, una dintre nenumăratele transformări ale
puterii filosofilor din Platon. Legată, între
altele, de separaţia platonică dintre o lume a esenţei autentice - spaţiul din afara
sticlei - şi
o lume a
aparenţei, a dezordinii, a inautenticităţii,
îmi place mai mult imaginea cu plasa: însă nu gîndindu-mă la oameni ca peşti, ci de pildă, ca acrobaţi. Plasa devine trapez, dispozitiv, împletitură de căi
ce se pot parcurge; mai
mult, existenţa constă
poate tocmai în această mişcare de-a lungul ochiurilor
plasei, înţeleasă ca o reţea de
conexiuni. Nu există o eliberare dincolo de aparenţe, într-un pretins spaţiu al fiinţei autentice; există, în
schimb, libertate ca
mobilitate între aşa-zisele "aparenţe", care "aparenţe", însă, cum ne învaţă
Nietzsche, nu se mai numesc aşa: acum
cînd "lumea adevărată a devenit
poveste", nu mai există nici o esenţă de adevăr care să le coboare la
rangul de minciună şi falsitate. Reticulul,
plasa în care e prinsă, şi dată nouă, existenţa noastră, e ansamblul tuturor
acelor mesaje pe care, prin limbaj şi
prin feluritele "forme simbolice", omenirea ni-1 transmite. Filosofia, cred eu, trebuie să ne înveţe
să ne mişcăm în împletitura acestor
mesaje, făcîndu-ne să trăim fiece
mesaj în parte, şi fiece experienţă în parte, în indisolubila-i legătură cu toate celelalte, ca şi în continuitatea ei faţă de acestea, continuitate de
care depinde sensul experienţei.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu