"În căutarea ve­chilor noastre vise”

H.P.Lovecraft: fascinat de copilarie.Ca şi Salinger.

Sublimul terifiant, macabrul privit cu umor inteligent, ”fantasticul exact” ca şi la Edgar Alan Poe, cam asta s-ar putea spune în câteva cuvinte despre literatura lui Lovecraft.

„Cred că straniul şi supranaturalul mă fascinează cu atît mai mult cu cât nu cred deloc în ele" afirma creatorul lui Dagon, obsesii ce s-au dovedit fertile, creatoare ale unui univers deopotrivă viu şi straniu.

 Un frumos fragment din povestirea „Azatoth”, aparţinând volumului “Hypnos”:

„Cînd bătrîneţea s-a abătut peste lume şi mirarea a pierit din sufletul omenesc, când oraşele cenuşii au înălţat spre cerul afumat turnuri înalte, sinistre şi slute, în umbra cărora nu mai era cu putinţă să visezi la soare ori la câmpurile înflorite ale primăverii, când ştiinţa a despuiat pământul de mantia sa de minuni şi poeţii n-au mai cântat altceva decât fantomele deformate de privirile lor răvăşite, întoarse numai înăuntru, când, aşadar, toate aceste lucruri au devenit un fapt împlinit, iar dorinţele copilăriei s-au şters pentru totdeauna din minţi, s-a găsit un ins dispus să călătorească dincolo de existenţa aceasta şi să plece în spaţii, în căutarea ve­chilor noastre vise.”