In vartejul caruselului.

Un autor deopotrivă criticat şi admirat.

O carte cenzurată şi interzisă.

Un erou controversat.

Şi eu aleg de multe ori izolarea, ca forma de protecţie.

Este dureros cand  adaptare înseamnă de fapt compromis.

Salinger ar fi putut spune, asemeni lui Flaubert, Holden Caufield sunt eu.

"Ceea ce mă impresionează cu adevărat la o carte este să îţi doreşti, atunci când o termini de citit, ca scriitorul să-ţi fie un prieten foarte apropiat şi să îl poţi suna oricând. Asta nu se întâmplă prea des, totuşi“,

spune Holden Caufield în romanul lui Salinger. 

 Cu tot dramatismul personajului, imi place sa pastrez in memorie imaginea unui pusti fericit in vartejul caruselului.

„În clipa aceea, a început ploaia. Mamă, ce mai turna ― cu găleata. Pe Dumnezeul meu. Toţi părinţii şi mamele, toată lumea s-a adăpostit sub acoperişul căluşeilor, ca să nu-i ude pînă la piele, dar eu am rămas pe bancă. Şi m-a udat îngrozi­tor, mai ales pe ceafă şi pe pantaloni. De fapt, şapca de vînătoare m-a ferit destul de bine, dar de murat, tot m-a mu­rat, numai că nu-mi păsa. Mă simţeam deodată nemai­pomenit de fericit, uitîndu-mă la Phoebe cum se tot învîrte în căluşei. Şi, dacă vreţi să ştiţi, era cît pe-aci să strig de feri­cire, nu ştiu de ce.”