Ce-am mai citit

« Nu cred cum cred ei. Nu traiesc cum traiesc ei. Nu iubesc cum iubesc ei. Voi muri cum mor ei » spunea Marguerite Yourcenar si intreaga ei viata, si intreaga ei opera, deloc comune, au dovedit acest lucru.

Marturisesc ca romanul "Lovitura de gratie" este prima mea intalnire cu Marguerite Yourcenar. Scriitura aparent simpla, curgand asemeni unei litanii, te captiveaza, te emotioneaza, te pune pe ganduri, asa cum numai numai arta adevarata o poate face.

Scris la Sorento, in 1938 si publicat putin inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial « Lovitura de gratie » reprezinta una dintre capodoperele celei care avea sa devina prima femeie membru al Academiei Franceze.

Cartea este inspirata, asa cum insasi autoarea marturiseste, dintr-o poveste reala si este scrisa din perspectiva eroului masculin Eric von Lhomond.

Intamplarile tragice petrecute la Kratovice un « obscur colt de tara baltica » intr-un castel pierdut in imensitatea unei ierni fara sfarsit, in preajma revolutiei ruse din 1917, sunt relatate 20 de ani mai tarziu de Eric unor camarazi apatici in bufetul garii din Pisa, pe cand ranit se intorcea in Germania.

In prefata cartii, autoarea ne asigura ca « episoadele de razboi civil nu reprezinta doar vagul fundal al unei povesti de dragoste », ci induc in sufletele personajelor o anumita stare de « disperare permanenta » disperare care este tocmai cheia in care trebuie citite neobisnuitele intamplari din roman.

Imaginea lui Conrad, fratelele lui Sophie si prietenul lui Eric este, desi mereu prezenta, impinsa in planul secund, triunghiul este sugerat, este prezenta si tema homosexualitatii, dar cred ca Yourcenar vorbeste in povestea lui Eric si a Sophiei despre incertidudinea dragostei, despre starile complexe si contradictorii pe care le presupune iubirea: atractie, respingere, adevar, minciuna, erotism, stupoare, spaima, nebunie, depasirea limitelor.

Daca Sophie « s-a instalat la carma jocului si a jucat cu atat mai strans cu cat ea isi juca acolo viata » pentru Eric « simpla descoperire a acestei iubiri a Sophiei » a provocat in sufletul sau « o stupoare vecina cu scandalul »

Este o poveste despre dragoste ca un joc tensionat si crud in care exista doar invinsi si nu in ultimul rand, despre cum sa supravietuim amintirilor : «Un ins din specia lui Eric von Lhomond, vorbeste depre sine si in raspar» incercand sa-si infrunte crudele amintiri. Eric povesteste cu glas de spovedanie si banuim ca nu e prima oara cand face acest lucru incercand cu disperare, SA INTELEAGA.

Clipele trandafirului

La aparitia romanului "La rascruce de vanturi", au fost vandute doar doua exemplare. Dupa un an, tanara sa autoare Emily Jane Bronte pleca spre o lume mai buna.
Avea numai treizeci de ani.
Intr-un tinut de ceturi Emily si Anne si Charlotte reinventau lumea in povestile lor,ursindu-si personajele.
Iau cu mine “La rascruce de vanturi” si imaginea fragilei Emily.
Am gasit de curand un poem al ei despre dragoste si prietenie.


LOVE AND FRIENDSHIP

Love is like the wild rose-briar,
Friendship like the holly-tree --
The holly is dark when the rose-briar blooms
But which will bloom most contantly?
The wild-rose briar is sweet in the spring,
Its summer blossoms scent the air;
Yet wait till winter comes again
And who wil call the wild-briar fair?
Then scorn the silly rose-wreath now
And deck thee with the holly's sheen,
That when December blights thy brow
He may still leave thy garland green.

C’est le temps, Mon Dieu, l’ombre étreint le soleil

Rainer Maria Rilke a écrit un très beau poème sur les filles qui sont devenues femmes et ont perdu leurs rêves, sont devenues mères…C'est lui qui souffrait de leucémie et ne voulait pas donner un nom à sa maladie. Sa morte, dit la légende est provoquée par un chardon d'une rose, ou probablement c’est moi qui je fais une confusion parce que à son tombe on peut lire un vers choisi par lui-même, peu avant de sa morte :


"Rose, oh reiner Widerspruch Lust

Niemandes Schlaf zu sein unter soviel

Lidern"


"Rose, oh, pure contradiction, de n’être pas sous tantes des paupières, le sommeil de personne."

Il me plait aussi un poème qui parle de l’automne de la vie : c’est le temps, Mon Dieu, nous avons vécu une longue été, l’ombre étreint le soleil et le vent est libéré, qui est seul à ce moment, restera seul pour long temps, il veillera, il écrira des longues lettres.

Viori neacordate

Singura nefericire ,spunea Chopin, este ca suntem asemeni unor viori Stradivarius iesite din atelierul unui mare Maestru care nu mai este aici pentru a ne acorda.Din aceasta cauza inabusim in adancul sufletului ceea ce nu putem sa exprimam.

Pentru mine, cele mai tulburatoare dintre compozitiile lui sunt bucatile vesele in care simti o neputinta a sufletului de a se bucura plenar, mai degraba o sufocare in viata, decat pura melancolie.

L'automne et son chanson

Baudelaire est le poète maudit qui avec le sonnet « Correspondances » ouvre les ports du symbolisme .

« Chant d'automne » parle surtout de la peur devant la morte , l'angoisse « les froides ténèbres » qui viennent de couvrir la « vive clarté de nos étés ».

Baudelaire se cache ici derrière une saison pour nous donner le reflet de son état d'âme.

C'est le sentiment de déception et d'amertume, le célèbre spleen de l'époque, qu'on trouve souvent dans sa poésie.

La vie se coule vite « c'était hier l'été - voici l'automne ». L'amour offre une vague compensation, est seulement une douceur éphémère :
« Et rien, ni votre amour, ni le boudoir, ni l'âtre/Ne me vaut le soleil rayonnant sur la mer. /Et pourtant aimez-moi, tendre cœur… »

On peut saisir les contraires : la vie et la morte, espérance et désespoir, certitude et incertitude, l'amour et le départ (c'est beaucoup pour une pauvre âme) .

"Mon esprit est pareil à la tour qui succombe
Sous les coups du bélier infatigable et lourd".

C'est une métaphore extraordinaire qui me beaucoup plait ..

Verlaine avec Baudelaire ont formé le group « Décadents ».Ils ont été trois. J'ai oublié le troisième…

Umbra orelor

In amintire totul se intampla pe muzica, spunea cineva.
Si in amurg , as adauga eu.
Totul pare ca-si pierde conturul exact, se indeparteaza treptat, dar nu dispare definitiv, devine o umbra blanda a timpului de-odinioara.
Chiar si celor mai dureroase amintiri li se intampla asta. Chiar si celor mai frumoase.
In amurg, umbra orelor trecute se unduieste in ritmul muzicii.

Popasul crinilor

"Balada Crinilor care si-au scris frumos" m-a cucerit prin candoarea lirica,
prin stilul parodic si ludic ce caracterizeaza toate versurile lui Emil Brumaru si astfel a devenit un popas in sufletul meu.

"Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,

Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.

Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,"

J'écrivais à R

Je crois que très importante est d'émouvoir. En ce qui concerne les arts ...
Pour éviter l'évidence, le lieu commun il faut extraire l'objet de son environnement et le livrer à la lumière après il est passé par le filtre de la sensibilité, de la pensée, par le jeu de l'imagination.

Faire penser …rêver …trembler l'âme.

Ano-timpuri Vivaldi

Ano-timpuri

Vivaldi

Nu este cumva vorba doar despre stari de spirit ?

In fiecare dintre ano-timpuri exista exuberanta, entuziasm, nebunie, speranta …
sentimente ponderate de un ton grav, nostalgic al unui spirit inteligent, rational, lucid care-si spune :

si asta va trece …

Amagire si dezamagire...

Valurile inalte se grabesc sa imbratiseze tarmul intr-un flux impresionant pentru ca apoi sa se retraga intr-un reflux rusinat oarecum de impetuozitatea fluxului.

Seamana cu acea intamplare din viata lui Vivaldi, care , preot fiind , pleaca din timpul slujbei pentru ca entuziasmul inspiratiei sale de muzician asta ii cerea, urmand ca apoi sa dea explicatii mult prea terestre asupra acestui fapt.

Vivaldi a compus Anotimpurile la 47 de ani .

Des petits clichés pour décrire le cœur de l'automne

Des petits clichés
Pour décrire le cœur de l'automne
Je tremble juste un peu
Parce qu’il fait froid
Froid, mais sans geler
Un son triste blesse
Ma solitude
Le désir de se perdre
C'est l'âme qui veut se confesser
Et pour ça,
Dieu -Lui Même
Descend sur terre.

Magia asteptarii

"Pour faire le portret d'un oiseau"

Pasarea asteptata poate fi inspiratia, revelatia sau intalnirea cu un om special, poate fi dragostea sau o prietenie de exceptie, poate fi un lucru deosebit de frumos care ni se intampla si da coerenta si sens vietii noastre.

Asteptarea este rabdatoare , perseverenta si plina de credinta . Daca indelunga asteptare este rasplatita, daca pasarea soseste , trebuie sa fie atata liniste si nemiscare incat sa se auda doar ritmata bataie a sufletelor . Sunt momente de extrem de dificila acrobatie sufleteasca in care o stridenta a gestului, a cuvantului , pot spulbera magia clipei si pasarea va pleca speriata pentru totdeauna.

Inspiratia este o manifestare de iubire divina, iar iubirea este in cele din urma un acord fin si delicat dintr-o abia banuita compozitie celesta.

Se intampla rar ca pasarea sa soseasca si sa se-aseze in palma ta pentru o clipa , dar din intensitatea si fericirea momentului iti poti hrani sufletul o viata intreaga.

Nostalgia departarilor

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristeţe. "

In toamna aceea, plina de ceturi albastre si reci, volumul Orion al lui Geo Bogza era o consolare pentru mine, fiecare vers din poezia lui exprimand atat de adevarat ceea ce mi se intampla si ceea ce ma emotiona atat de adanc.

Am memorat atunci multe versuri , imi amintesc mai ales poemul Ioana Maria care vorbeste despre dragoste ca despre o nostalgie a departarilor.

Sentimentul labilitatii universale

A avea sentimentul labilitatii universale inseamna a avea sentimentul fluentei, al nesfarsitelor transformari fara hotar, a intelege ca dupa milenii si milenii , care nu sunt la urma urmei decat niste biete clipe in devenirea universala , nu va mai ramane piatra pe piatra, pana si rezonanta celor mai glorioase nume se va fi stins.

Fascinati de campul de irisi

Privind irisii lui Van Gogh ai senzatia ca acestia sunt cuprinsi de freamat. Frunzele sunt mari si albastre asemeni petalelor, asemeni tijelor fragile. Par nelinistiti, tulburati. Ca si cum cerul indragostit de frumos ar vrea sa-i absoarba intr-o cosmica rotire albastru-violeta.

Prinsi intre cer si pamant, fragilele flori par flacari albastre ce palpaie tremuratoare , o superba metafora pentru zbuciumul tragic al fiecaruia dintre noi.

Ce suflet e fara pacat ?

Emotionante cuvintele lui Rimbaud, dintr-o scrisoare catre familie, putin inainte de moartea sa, in care spunea ca in viata, cel mai probabil este sa mergi acolo unde nu vrei, sa faci lucruri pe care mai degraba nu le doresti, sa mori altfel decat ti-ai fi inchipuit, si toate astea fara a avea speranta vreunei compensatii.



"Oh saisons, Oh châteaux,
Quelle âme est sans défaut?"

Ultimele sonete ale lui Shakespeare.

"Poemele cu ingeri" au fost cele prin care l-am cunoscut pe poetul Vasile Voiculescu.

Apoi am citit "Ultimele sonete ale lui Shakespeare in traducerea imaginara a lui Vasile Voiculescu".

Alexandru Paleologu în volumul "Despre lucrurile cu adevărat importante", afirma că  doctorul Voiculescu,  prin "traducerea imaginară" a sonetelor  ilustrului model  a înfăptuit un miracol, devenind la 70 de ani un poet genial în cel mai strict înțeles al cuvântului.

"...vino de mã vezi
Până nu s-aștern pe mine solemnele
zãpezi.

(Sonetul CLXXVI) sunt versurile alese drept motto de Alexandru Paleologu pentru eseul dedicat lui Vasile Voiculescu.

Miracolul abtinerii

Nimic nu m-a impresionat mai mult si nu m-a apropiat mai mult de Dumnezeu , decat ceea ce Dostoievski numea : “miracolul abţinerii”.

Dumnezeu ar putea oricand face minuni atât de spectaculoase, încât oamenii să creadă în El fara nicio urma de indoiala , dar nu o face.

Interpretez acest miracol al abtinerii ca pe o infinita delicatete a celui care ne-a creat si nu doreste supunere oarba, infricosata, tematoare, ci dandu-ne mai mare libertate dacat ingerilor, asteapta doar un raspuns de iubire.

Ma gandesc la El ca la o Persoana, Infinit de rationala, Infint de puternica, Infinit de fragila, Infinit de delicata, Infinit de trista, Infinit de singura.

"Dati-ne din untdelemnul vostru caci ni se sting candelele."

Cele nechibzuite au zis celor intelepte: "Dati-ne din untdelemnul vostru caci ni se sting candelele." Cele intelepte le-au raspuns: "Nu, nu cumva sa nu ne ajunga nici noua, nici voua, ci mai bine duceti-va la cei ce vind untdelemn si cumparati-va."

Matei 25: 1 – 13

Dar n-a mai fost timp pentru asta si Mirele a venit inchizand usa in fata fecioarelor nechibzuite :

- Nu va cunosc ! Plecati !

Pare extrem de sever, aproape crud, aproape cinic .

Fecioarele intelepte se vor intreba ?!...

Daca am fi avut mai mult ulei ?!…
Daca am fi fost mai puternice ?!…

Sa mori de sete langa o fantana

Stiam versul acesta dintr-o poezie oferita spre lectura cu muuulti ani in urma.
Poezia, o parafraza , suna cam asa :
Print mititel
Tare ti-e plicticoasa parada,
Nu fii milostiv,
Nu implor indurare.
Vremea ni-i azi asa,
Iar maine altfel
Si murim de sete
Langa izvor.
Am retinut versurile , mai ales pentru paradoxul : ”si murim de sete langa izvor” fara sa stiu “ce este cu el”.

Peste ani , cercul se inchide, pentru ca mi se ofera spre lectura cateva versuri ale lui Villon in original, trebuie sa raspund ,trebuie sa alerg prin carti si sa reactualizez ceea ce stiam despre le poète de la misère si gasesc balada scrisa cu ocazia concursului de la Blois, concurs initiat de un print si avand ca tema versul “mourir de soif auprès de la fontaine” . Balada se numeste Balada contradictiilor sau a adevarurilor contrare.

Una peste alta, mie nu-mi place Villon cu limbajul lui trivial cu alegerile lui de viata in afara Decalogului.
Am considerat mereu ca inteligenta de calitate este implicit morala .
M-am gandit daca Villon avea dreptul sa ne violenteze sensibilitatea cu a sa Balade des pendus , “un horror “ cu extraordinare calitati cinematografice.

Cand spunea “frères humains” era ironic sau era serios ? Toata poezia lui este o pendulare tragica intre disperare si ironie.

Si trebuie sa recunosc uluitoarea modernitate a lui Villon, poetul de ev mediu.

Carpe diem

A cunoaste arta fericirii.A celebra ziua care trece.A trai cu bucurie si seninatate.Contemplativ sau activ cu prieteni sau in solitudine,dupa natura noastra,dupa imaginatie,dupa posibilitati,dupa competente,respectand legea morala si incercand sa ne indeplinim indatoririle.
Simplu : Traieste clipa !

Model de prietenie

Este istoria prieteniei a doi samurai , care despartindu-se si-au promis sa se revada intr-o anume zi.
Timpul a venit si unul dintre ei a ajuns la locul de intalnire,primul.
A pregatit ceaiul . Si a asteptat. A asteptat intreaga zi.
Celalalt n-a venit.
Samuraiul a asteptat .
A asteptat ...
Pana cand ceasul a batut miezul noptii.
Era asa de deceptionat …
Dar cand se pregatea sa plece , prietenul lui a venit , ca o umbra, pentru ca murise .
Intr-o batalie.

Si cei doi samurai si-au luat ceaiul .
In seninatate.

Pictand lumina

Vermeer.

Mi-l imaginez singur in atelierul sau, straduind-se sa picteze …lumina…
Sase panze infatiseaza femei scriind scrisori.
Femei tinere, enigmatice, visatoare, asezate in fata unor ferestre enorme izvorand lumina,
reusind sa evadeze din spatiul stramt doar prin forta gandului, prin puterea cuvintelor adunate intr-o scrisoare.

Femeia dramuind perla . Alt tablou minunat.
Cu atentie, delicatete, gratie, femeia incearca sa cantareasca inefabilul.
Perla este fiinta splendida pe care stridia o naste aparandu-se de firul de nisip ce-i striveste carnea.
Prin suferinta catre splendoare !

Un petit coquelicot

A fi fotograf inseamna a vedea mai repede, mai bine, mai mult , mai frumos !

Inainta in lanul de grau , agitand in dreapta aparatul de fotografiat.
Intre spicele calde ,macii pareau fluturi rosii popositi sfios pentru o clipa, urmand sa-si ia zborul.

Incerca sa-si protejeze ochii de razele soarelui si chiar in clipa aceea blitzul fulgerase.
Fotografia a fost gata.

“Comme un p'tit coqu'licot, mon âme !” avea sa o numeasca , dupa cantecul lui Brel.
“Le soleil, gentiment,/
Faisait vivre une fleur "

Criticase atunci facilitatea alaturarii, âme si coqueliqot, dar acum in amintire, totul se intampla pe muzica :
“Comme un p'tit coqu'licot”…
“Comme un p'tit coqu'licot”…

Un ocean de ratiune

Solaris este o planetă îndepărtată, ocupată aproape în întregime de un ocean cu raţiune, cu care savanţii încearcă sa stabilească un contact de multa vreme. Psihologul Kris Kelvin sosit pe planetă pentru a investiga lucrurile misterioase ce se întâmpla aici este intrigat de moartea inexplicabilă a comandantului şi de felul straniu în care se comportă ceilalţi doi membri ai echipajului. Comportamentul bizar al acestora se datorează faptului ca sunt vizitaţi de fiinţe dragi ,dispărute cu mult timp in urma.

Plecând de la cartea lui Lem ,regizorul Tarkovski realizează , folosind mijloacele artei cinematografice, o creaţie artistica memorabilă, capodoperă a şcolii de film ruseşti.
Filmul lui Tarkosvki are forţă, mister, ambiguitate, ingrediente indispensabile artei autentice. Remarcabile sunt imaginile de o mare frumuseţe si putere de sugestie ce rezonează cu tristeţea unui suflet în dialog cu sine şi cu divinitatea.