marți, 31 iulie 2012

Exista o retorica a imaginii?

Studiul persuasiunii s-a axat, în mare parte, pe încercările de influenţare care au loc în lumea cuvintelor. Deşi studiul comunicării persuasive are o istorie de peste două milenii, studiul tradiţional s-a bazat în special pe strategiile verbale. Investigarea sistematică a persuasiunii vizuale este abia la începuturi.

Exista o forţă persuasivă a imaginii ?
Imaginile constituie şi ele un element esenţial în persuasiune, reprezintă influenţe extrem de puternice asupra atitudinilor şi opiniilor.

Arta persuasiunii are un nume, retorica. Există oare şi o retorică a imaginii ? Aristotel care a dat teoria cea mai cuprinzătoare referitoare la retorică, distingea trei mijloace pentru persuasiune : logosul, etosul şi patosul.

Cum ne conving imaginile ?
Teoreticienii persuasiunii au delimitat trei trăsături prin care putem descifra lumea vizuală: iconicitate (se aseamănă lucrurilor pe care le reprezintă), ordonare logică (funcţionează ca o formă de raţionament, prin semne), caracterul sintactic vag (spre deosebire de cuvinte, imaginile nu pot defini relaţii precise între lucruri, imaginilor le lipsesc operatorii logici : daca-atunci, ori-ori sau alte legături logice).

Într-o vestita scrisoare datată 24 noiembrie 1647, Nicolas Poussin precizează că „pictorul potrivit diferitelor subiecte pe care le tratează, caută nu numai să reprezinte pe chipurile personajelor sale pasiuni diferite şi conforme acţiunilor lor, ci şi să stârnească şi să dea naştere aceloraşi pasiuni în sufletul celor care-i privesc tablourile”. Poussin, prin urmare, distinge faptul că pictura reprezintă şi în acelaşi timp dă naştere la idei, sentimente, influenţează sufletul receptorului. În continuare, Poussin făcea o analogie între pictori şi poeţii Greciei antice care s-au străduit mult şi au recurs la un minunat artificiu pentru a potrivi cuvintele in versuri” .

Pictura, fotografia de arta, trimit la o realitate cunoscută, pe care privitorul s-o poată recunoaşte, în timp ce scriitorul îşi poate emoţiona cititorul vorbindu-i despre persoane şi lucruri necunoscute, ajutându-l să le cunoască. Ritmurile verbale versus imagine, sonoritatea cuvintelor versus culoare. Si unii si altii încearca să exprime şi să subjuge privitorul cu propria sa viziune. Si unii si altii încearca să transfere altora emoţii, stări sufleteşti. Si unii si altii extrag esenta si elibereaza sensul.