" Ostenit-am intru suspinul meu"

In inima bibliei, unul dintre psalmii lui David caligrafiaza sufletul omenesc in fragilitatea lui, esentialmente acelasi de acum mii de ani pana astazi.

PSALMUL 6 Al lui David.

1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.
2. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele;
3. Si sufletul meu s-a tulburat foarte si Tu, Doamne, pana cand?
4. Intoarce-Te, Doamne; izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma, pentru mila Ta.
5. Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine?
6. Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de suparare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajmasii mei.
8. Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit.
10. Sa se rusineze si sa se tulbure foarte toti vrajmasii mei; sa se intoarca si sa se rusineze foarte degrab.

Cuvinte simple, cuvinte putine, dar acele cuvinte care si-au pastrat forta de-a lungul timpului alcatuiesc un minunat poem al suferintei, al tristetei, al deznadejdii care nu inceteaza totusi sa spere.

Un alt verset splendid din psalmul 12 al lui David :
" Pana cand voi gramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ,ziua si noaptea? "

Despre ceruri si stele

Vestea ca Stephen Hawking este spitalizat in stare grava m-a facut sa ma gandesc la destinul acestei minti de exceptie a secolului : titular al catedrei de matematica „Isaac Newton“ de la Cambridge University are o afectiune neuromotorie care-l face prizonierul unui scaun cu rotile. Neputand vorbi reuseste sa comunice cu ajutorul unui computer si a unui sintetizator de vorbire. Cu toate acestea , datorita unei vointe enorme are o frumoasa viata de familie, se ocupa de cercetare si scrie .
Am parcurs « O scurta istorie a timpului » cu sufletul la gura. Se vrea o carte de popularizare, reusind sa realizeze acest lucru cu multa inteligenta,eleganta si uneori umor, pastrand standardele de calitate ale unei veritabile carti stiintifice, cu toate ca singura ecuatie prezenta este cea a lui Einstein asa cum remarca el insusi cu ironie. Prezenta ecuatiilor ar fi redus vanzarile, i-a sugerat editorul.
Pornind de la gindirea anticilor si ajungind la cele mai recente descoperiri, se face o succinta trecere in revista a teoriilor stiintifice care, rand pe rand au incercat sa ofere un model al universului.
Este prezentata si teoria corzilor care pe mine ma entuziasmase, atunci cand am citit despe ea, inteleg insa din spusele lui Hawking ca are destule neajunsuri.
O carte minunata, unica.

"Inefabila enigma"

TAO TE KING

"textul celor 5000 de caractere", scris probabil de LAO-TZE (sec VI ien), constituie baza taoismului filosofic.

TAO este Principiul ultim, originea tuturor lucrurilor, inefabil si indescriptibil. TAO este o esenţă Absolută, o fiinţă fără formă. Un calm profund, imaterial emană din ea. Ea singură există şi rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni şi este liberă de orice mărginire. Din puterea sa îşi trag obârşia Cerul şi Pământul. Formele prin care marea Virtute se vădeşte pe acest pământ nu sunt decât emanaţii ale lui TAO. Atributele sale sunt: nelimitată şi de neconceput.

TAO este Dumnezeu.

Pentru a se uni cu TAO , inteleptul trebuie sa descopere si dezvolte in fiinta sa, vacuitatea si simplicitatea. Inima omului înţelept poate să rămână fericită, senină şi astfel el atinge simplitatea armonioasă .
Fiecare lucru se naste impreuna cu opusul sau: frumosul cu uratul, binele cu raul, greul cu usorul, lungul cu scurtul.
Principalele sfaturi : golirea inimii de dorinţă, umplerea cu TAO, potolirea patimilor, amplificarea iubirii pure, sporirea puterilor.

"Sfărâmatul se va reface întreg" sa insemne oare faptul ca atunci când omul se desavarseste se intoarce la izvorul sau, la Suprema sa obârşie ? Dar de ce s-a produs sfaramarea ?!
Insa cum spune filozoful :”a vorbi mult despre TAO fără să-l cunoşti nu duce decât la oboseală.”

Si iata ce mai spune LAO TZE

- regulamente multe, mare sărăcie în popor

- multe arme, primejdie pentru ţară

- artele excesiv cultivate, multe obiecte nefolositoare

- legi multe, hoţi mulţi

Comorile apreciate sunt : blandetea , umilinta si cumpatarea.
Poti cunoaşte universul fara a-ti parasi camera, cel inţelept cunoaşte fără să călătorească, înţelege fără să privească, îndeplineşte fără să acţioneze.
„Înţeleptul nu îngrămădeşte niciodată comori. Cu cât cheltuieşte mai mult pentru alţii, cu atît câştigă mai mult pentru sine. Cu cât dă mai mult, cu atât se îmbogăţeşte mai mult. Cu cât dăruie mai mult, cu atât i se oferă mai mult. „

Mersul prin frica

A fi.
A fi conştient de faptul că eşti
Finit
Cele trei limite ale fiintei.
Libertatea este rezultatul unei conferiri neprovocate şi a unei primiri nelibere.
« Mai înainte de a mă hotărî dinlăuntrul meu, am fost hotărît, am primit acele hotare care mă constituie drept ceea ce sînt de dinaintea alegerilor mele ».
Ceea ce eu as numi constrangerea de a fi, poarta aici numele de hotare care constituie fiinta.
Definitie memorabila : « Curajul este mersul prin frica. »
Este conturat conceptul de maladie de destin.
Lenesul, ratatul, bovaricul sunt reprezentanti ai maladiilor de destin.

Lenesul neavand proiecte nu cunoaste nelinistea neimplinirii, esenţa lenei este inerţia infinită şi nici o dorinţă întîmplătoare nu o poate tulbura. Leneşul doreşte singurul lucru pentru care nu trebuie sa faca niciun efort: repaosul (vezi relaxarea, prietenii stiu de ce)"Leneşul trăieşte înfăşurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite".

Prejudecata iti spune ca trebuie sa faci ceva; pe lenes il lasa rece acest lucru in timp ce ratatul se confrunta permanent cu ea, de unde inepuizabila lui nefericire.

Bovarismul este un altfel de ratare, deoarece in timp ce ratatul nu este capabil de depasirea nici unei limite, bovaricul este capabil, dispune de toate resursele, depaseste toate limitele pe care ratatul nu le poate depasi, insa isi propune mereu limite la care nu se poate ajunge, de aici sentimentul perpetuu de neimplinire.